Cum oul lui Barbu s-a spart,
Trebuia totusi sa avem un Univers
Asa ca am gasit pamant proaspat arat
Si-acolo o samanta am plantat.
Orice samanta ar fi fost buna
Si nu stiu de ce Barbu a ales oul
M-am aplecat, am luat samanta in mana
Am plantat-o si mai apoi am vazut pomul.
Era plin de muguri si flori de mucegai
Dar nu ca ale lui Arghezii, moarte;
Apoi s-au scuturat si a iesit din toate
Cate o curte, un palat si-un crai.
Acolo era si pamanteanca muritoare
Careia Eminescu i-a dat o stea din cer,
Luceafarul cu o iubire arzatoare
Pe care Bacovia a innecat-o-n mare.